sâmbătă, 5 noiembrie 2011

ARTE - MIHAI FILIPOAIA - ALB-NEGRUL → Miracolul CLAROBSCURULUI


    Încerc de ceva vreme să creionez o « cronică » a acestei toamne culturale bistriţene. O primă constatare : e mai prolifică decât în anii trecuţi. Aş putea afirma fără teama de a greşi că fiecare secţiune se poate lăuda cu elemente de noutate şi parcă un plus de prospeţime.
    Aşa stau lucrurile şi  în ARTA FOTOGRAFICĂ.
    Dacă structural vom continua să pendulăm între Impresionism şi Expresionism / neo - post - ultra + alte posibile prefixe/, la capitolul manieră apar notele personale, stilul propriu, aşa-numita « punere - a sa - în pagină ».

    Artistul vrea să se perceapă clar ideea că lucrarea îi poartă pe merit semnătura. Găsirea sau recompunerea cadrului vizualizat se întâmplă tranşant, posesiv, aş zice. Deşi tineri, toţi afişează o personalitate puternică, vrând să demonstreze că vor merge pe propriul drum, demarcându-se astfel strict unul faţă de celălalt, dar şi faţă de devansieri. Nu sunt ingerinţe şi nici tentative de plagiat. Fenomenul mimetic care mai funcţionează încă, în special în lumea muzicii şi a poeziei, aici nu-şi găseşte locul.
    MIHAI FILIPOAIA nu este fotograf profesionist. E avocat. Un tânăr pasionat de tainele camerei de luat vederi, de foarte mult timp. Iată câteva din opiniile sale despre acest inepuizabil domeniu al artei fotografice : « Iubesc fotografia ca modalitate de exprimare şi îmi dedic orice clipă liberă acestei pasiuni(...) Pentru mine fotografia artistică este aceea ce are cu adevărat ceva de spus, adică ideea care va transpărea după o ″citire″ mai profundă a pozei. În orice caz nu din primele 5 secunde -  se spune că atât este necesar pentru o persoană pentru a cataloga o fotografie: bună sau rea. Dacă cineva priveşte mai mult de 5 secunde o imagine, înseamnă că a gasit ceva ce poate fi  interesant, atractiv, frumos, semnificativ, şocant, etc . Noi lucrăm cu ″realitatea″, de aceea se mai spune printre fotografi că ″nu e suficient să priveşti ci trebuie să veziNumai dacă vezi într-adevar ceva interesant, acolo unde alţii doar au privit, poţi spera că vei reda în fotografie o idee sau o poveste ».
    Face fotografie artistica « pentru că aşa a învăţat să povestească ceea ce vede ; numai aşa poate să redea ceea ce are de spus(...) pentru că vrea să expună în felul său, ideile despre realitatea care ne inconjoară - vrea să arate şi altora ceea ce lui i s-a revelat într-un anume fel ».
Este din 2008  membru fondator al Fotoclub AXXA Bistrita, iar din 2009 membru al AAFR/ Asociaţia Artiştilor Fotografi din Romania/. A participat intre 2009-2011 la 14 manifestări de profil în ţară şi străinătate, lucrarea sa, « Truda » fiind premiată cu medalia de argint AAFR la Ediţia a IV-a a Salonului Artiştilor Fotografi Români.
    « Aproape linişte » este prima expoziţie personală deschisă în urmă cu două săptămâni la  ART Galeria din capătul pietonalului bistriţean. Am să spun exact ca autorul : « interesant, atractiv, frumos, semnificativ, şocant, etc ». Fiindcă  asta ne propune MIHAI FILIPOAIA prin cele 36 de rezultate ale camerei sale de luat vederi. Panotare izbutită, în frac de pictură/ paspartú corect poziţionat, ramă - castană de toamnă târzie, dimensiuni optime pentru crearea unei anume intimităţi în momentul privirii - 40,50 x 60,80 cm - vizibila tendinţă înspre arta plastică/. În viziunea artistului, expoziţia se vrea o oază de linişte, un prilej de reculegere, de evadare din stresul cotidian. Nu se poate vorbi însă de o tematică unitară, de cicluri de creaţie sau de serii. Elementul de noutate constă însă în cu totul altceva: redescoperirea şi reactualizarea Alb-negrului primar. Fotografiile bunicilor, străbunicilor noştri, făcute la început de veac XX au un farmec aparte. Cromatica simplă, redusă la cele două tonuri de bază, cu variaţiile obişnuite de gri-uri, îţi dau senzaţia de diafan, de vaporos, de atemporal./ Aduceţi-vă aminte, din portretul de altădată, de pălăriile de epocă ale bunicii, fie cu structură baroc-florală, fie cu penaj exotic, cu nelipsita voaletă de mătase - totul în alb-negru, de la strident la mat şi mai apoi şters, diluat. Cât de fascinantă părea fotografia ! De neuitat./ MIHAI FILIPOAIA reia cu curaj această tehnică, o actualizează şi o pune în valoare, de o manieră personală,  cu  mijloacele moderne ale vizualului de azi. Este, cum spuneam, infinit mai interesant şi mai atractiv să admiri o lucrare în alb-negru, sau aproape în totalitate aşa, decât o imagine policromă, matematic compusă din mii de pixelli pe care ţi-i indică ştiinţific programul calculatorului. 
    Vorbim de creaţie, de artă. Cred că aceasta se regăseşte  la MIHAI FILIPOAIA în repunerea în valoare a Clarobscurului. Tot ce este lucrat în alb-negru devine artistic prin completare, accentuare, insinuare în Clarobscur. Nu se sfieşte, ci devoalează, cu bucurie aş zice, cele mai subtile note de clarobscur chiar şi în imaginile colorate. De notat tonurile pale, cu predilecţie stinse. Spre demonstraţie, am extras din lucrările « Rugă » şi « Mister », doua detalii : mâinile împreunate ale bătrânei şi frunzişul copacului în umbra - penumbră, având ca fundal cerul la asfinţit. Veţi observa cât de mult poate exprima în aceasta manieră imaginea în ansamblu. Este clar o fotografie artistică de excepţie. 
    Place şi vă va plăcea. De ce ? Pentru deplina consonanţă a armoniei interioare a lucrării cu titlul dat de artist. Toate cele 36 de fotografii poartă un nume, de la comic, ironic, la grav sau tragic. Fiecare poză respectă şi chiar explică, justifică denumirea prin conţinutul artistic, nu o dată surprinzator./ Vezi reproducerile de mai jos/.
    Închei cu ideea că MIHAI FILIPOAIA ne-a făcut o plăcută surpriză cu această primă expoziţie personală. Sper ca viitoarele sale lucrări să ne ofere confirmarea că acest prim contact a fost unul de bun augur. 
    In ceea ce priveşte « întâmplarea », o marchez la capitolul « artă fotografică » ca pe un eveniment pozitiv, bine receptat, din câte am putut constata, de publicul avizat.
    E al treilea al acestei  fecunde toamne culturale bistriţene. 

    P.S. : Mai multe fotografii şi mai multe detalii puteţi găsi şi pe paginile – www.photobiz.ro sau pe blogul personal al artistului www.photobiz.ro/blo .










              
                  
                     
                                                                            Mircea I. Bătrânu 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu