duminică, 30 octombrie 2011

ISTORIE - CORNELIU GAIU - Gepizii - Războinici si artizani


    Joi, 27 octombrie, am luat parte la unul din cele mai instructive si interesante vernisaje ale acestei toamne culturale bistritene. O lectie de istorie servita la ea acasa - la Muzeu. « Inițiativa organizarii acestei expozitii - ne spunea dr. Corneliu Gaiu, curator si gazda -  dedicata prezentei gepizilor in Transilvania s-a nascut ca urmare a numarului mare de asezari si necropole pe care ultima perioada le-a adaugat spectaculoaselor descoperiri din trecut ». 

    Expozeul bine eșafodat si foarte dens ca argumentatie științifica bazata pe un material arheologic expresiv, descoperit și in județul nostru, in foarte multe localități, m-a facut sa ma gandesc la simplismul pueril al lecțiilor noastre de istorie de altcândva.
    Etnogeneza se rezuma atunci la daci si romani, adica la Decebal si Traian, cand de fapt fiecare nou popor migrator ce poposea pe aceste meleaguri si ramanea aici pentru sute de ani din voia proniei ceresti, isi aducea obolul la plamadirea materiala si spirituala a neamului nostru. « Aria cimitirelor gepide cu morminte in siruri include necropole cu zeci de tombe: Archiud (61 morminte), Bistrita (60 morminte), Fantanele (61 morminte), Galatii Bistritei (35 morminte). Numeroasele asezari cercetate sau cartate in urma unor descoperiri de suprafata (Dipsa, Ocnita, Stupini, Lechinta, Saratel, Sieu-Odorhei, Herina, Jimbor, Matei, Blajenii de Jos, Delureni, Feleac, Fantanele, Ghinda, Sanmihaiu de Campie, Sirioara, Tigau, Visuia, Zoreni, etc.) probeaza o stabilitate a locuirii de catre gepizi, după mijlocul secolului al V-lea până spre jumătatea secolului al VII-lea p. Chr., în aceasta regiune».
Sa nu uitam ca inaintea Gepizilor au fost gotii si hunii, iar dupa, au venit avarii. De slavi nu mai vorbim, ca de ei am tot avut parte chiar si dupa formarea noastra ca popor...
     Expozitia este rezultatul unei munci asidue de colectare, grupare  si ordonare, tematica si cronologica, de pe tot cuprinsul Transilvaniei, a obiectelor-marturii: de la piepteni, cercei si inele, la varfuri de sageti, sulite si sabii, vase de ceramica stampilate si unele unelte rudimentare din gospodarie. In fine etichetarea si expunerea in circuitul de vizitare.
    A durat UN AN DE ZILE !
  Cu mari eforturi si numai printr-o „colegiala conlucrare” a fost posibila reunirea si valorificarea nenumaratelor exponate-unicat prezentate cu aceasta ocazie.
    Pe langa cele din judetul nostru, au fost aduse obiecte de la Institutul de Arheologie „Vasile Parvan” din Bucuresti, Institutul de Arheologie si Istoria Artei si  Muzeul National de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, Muzeul National al Unirii din Alba Iulia, Muzeul judetean din Targu Mures si Muzeul judetean din Satu Mare.
    Cred ca este bine ca toti profesorii de istorie sa-i aduca pe elevi sa viziteze expozitia. O sugestie: rugati-l  pe domnul curator sa faca personal prezentarea si explicarea acesteia. Elevii vor avea cu siguranta foarte multe de invatat si nici intr-un caz nu se vor plictisi.
    Vernisajul, foarte reusit, a avut insa si o alta semnificatie. Trecuta sub tacere. Din mult bun simt si modestie pe masura. 
    Ziua de 27 octombrie, aleasa pentru inaugurarea expozitiei a marcat si aniversarea a 61 de ani de viata de catre animatorul acestei complexe activitati de arheologie si riguroasa cercetare istorica: CORNELIU GAIU
    Un om deosebit. Devotat cu totul muncii sale. Lucreaza in cadrul muzeului nostru judetean din 1976. Este cercetator, doctor in materia sa de suflet si sef al colectivului de istorie din aceeasi institutie pe care nu a abandonat-o nici macar o singura zi. 
    Cred ca sunt in asentimentul tuturor prietenilor si colegilor sai felicitandu-l pentru tot ceea ce a realizat de-a lungul celor 35 de ani de activitate impreuna cu colectivul de profesionisti ai muzeului. Ii dorim multa sanatate lui si familiei sale, materializarea tuturor proiectelor de cercetare ce isi asteapta inca randul pe biroul sau de studiu.
                         LA MULTI ANI, CORNELIU GAIU !









                                                                                                                        Mircea I.BĂTRÂNU