sâmbătă, 30 aprilie 2011

O altă poezie a "Sfântului Închisorilor"

Am promis în MESAGERUL DE BN că voi publica pe blog această confesiune poetică, de adevărată credinţă, a marelui dispărut.
Iat-o:



Trăiesc flămând
                             de VALERIU GAFENCU


Trăiesc flămând, trăiesc o bucurie, 
Frumoasă ca un crin din Paradis, 
Potirul florii e mereu deschis 
Şi-i plin cu lacrimi şi cu apă vie; 
Potirul florii e o-mpărăţie. 



Când răii mă defaimă şi mă-njură 
Şi-n clocot de mânie ura-şi varsă, 
Potirul lacrimilor se revarsă 
Şi-mi primeneste sufletul de zgură, 
Atunci Iisus de mine mult Se-ndură. 



Sub crucea grea ce mă apasă sânger 
Cu trupu-ncovoiat de neputinţă, 
Din când în când din cer coboar-un înger 
Şi sufletul mi-l umple cu credinţă; 
M-apropii tot mai mult de biruinţă.


                                                                        ( MIB )