duminică, 13 martie 2011

VALERIU ANANIA – Un altfel de Meșter Manole (1)

 Bartolomeu Valeriu Anania, Bartolomeu Anania sau simplu Valeriu Anania. De prin 2006  aceste trei semnături coexistau, de parcă nici autorul nu ştia cum ar fi mai bine să procedeze. În 2010, cu puţin timp înainte ca Dumnezeu  să-i stingă candela, textele şi le autentifică cu „Valeriu Anania”, „V.A.” sau numai „Valeriu A.” Două constatări: simţea, ştia că cercul urma în curând să se închidă şi, în opinia mea, cea mai importantă concluzie este că poetul, scriitorul din el învinsese funcţia, onorurile şi premăririle lumeşti. Peste câteva zile, pe 18 martie ar fi împlinit 90 de ani. Mă încearcă un sentiment de regret – prea mulţi Oameni între oameni a pierdut în ultima vreme naţiunea noastră, atât de debusolată şi greu încercată – de respect, de mândrie şi admiraţie.Ca şi creştin ortodox mă bucur că a reuşit să aducă „Mitropolia” la Cluj Napoca fiindcă oraşul „studiilor noastre” este şi trebuie să rămână „capitala” incontestabilă a Transilvaniei. De aceea nu pot fi de acord cu  Vasile Cristian care, într-o malițioasă caracterizare a Înalt Prea Sfinţitului Bartolomeu, spunea că „ierarhul de după 1993, orgolios, lipsit uneori de smerenie, este acel prelat ortodox care scindează din pură vanitate şi din calcul politic-bisericesc o eparhie de tradiţie precum Mitropolia Ardealului”. Dincolo de aciditatea nejustificată a tonului, Cristian Vasile greşeşte profund. Şi partea de Nord, Nord-Est a Ardealului avea nevoie să fie în fine băgată în seamă. Că Bartolomeu nu a greşit o dovedeşte înflorirea multor parohii şi mânăstiri din această zonă. A fost un „păstor” grijuliu, poate uneori prea aspru, niciodată însă nu i-a lipsit aplecarea părintească spre slujitorii bisericii şi de fapt spre toţi credincioşii săi. În cele ce urmează aş vrea însă să nu discutăm atât de înaltul ierarh ci de omul, poetul şi scriitorul Valeriu Anania, respectându-i cred ultima sa dorinţă, aţi văzut cum semna, aceea de a rămâne în memoria posterităţii în special  ca un remarcabil om de cultură, devotat bisericii sale, caracterizat în esenţă prin multă modestie. Punctul de plecare, edificator, de sinteză, îl constituie fără îndoială consistentul tom de „MEMORII” – Editura Polirom, Iaşi, 2008, ed. a II-a, revăzută şi adăugită, 2011. După cum bine remarca Răzvan Ionescu: „Volumul, alcătuit din părţi scrise la intervale mari de timp (o parte datând bunăoară din perioada celor unsprezece ani petrecuţi pe pământ american: 1965-1976), respectând o firească înşiruire cronologică, poate fi cântărit din perspectiva mai multor genuri de expresie a condeiului (evocare, portret, eseu, jurnal, istorie, istorie literară, istorie bisericească, meditaţie, univers concentraţionar ş.a.m.d.), fiecare însă prilejuind pagini de antologie, ce mărturisesc fără tăgadă despre darurile aceluia care a ales Biserica spre a-şi desăvârşi scrisul şi Cuvântul spre a-şi sluji Biserica”. Nu vă spun o noutate: şi „Memoriile” au devenit, mai ales pe net, subiect de controverse. Firesc, ca orice mare personalitate Valeriu Anania îşi are duşmanii şi contestatarii săi.Generalul Ion Mihai Pacepa, fost şef al serviciilor secrete române, ( mai nou, un guru atotştiutor, distribuitor la comandă de „etichete”) afirmă în memoriile sale că acesta ar fi fost agent al Direcţiei de Informaţii Externe (DIE).Grigore Caraza în lucrarea "Aiud însângerat" (Bucureşti, 2004) susţine despre Bartolomeu Anania: „ În 1960, pe când era deţinut politic în Aiud şi au început reeducările, călugărul-teolog se afla în fruntea bucatelor(?!) Apreciat fiind în mod deosebit pentru modul cum şi-a îndeplinit misiunea de reeducare în Aiud, doar câteva luni mai târziu, adică în februarie 1965, călugărul Anania era trimis în SUA. Aici, el a dus o bătălie furibundă(?!) pentru detronarea episcopului Valerian Trifa. Toată suflarea românească(?!) îl susţinea pe episcop şi îl ignora pe Valeriu Anania”. Până şi Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a descoperit, brusc, la 22 ianuarie 2008, că agentul cu numele de cod „Apostol” din dosarul de urmărire al fostului mitropolit al Ardealului Antonie Plămădeală, era tot...Valeriu Anania. Recitind de curând Memoriile, în această nouă organizare şi structurare a ultimei ediţii, 2011, nu poţi să nu-ţi dai seama că „dezvăluirile”, parţial făcute la comandă, ascund multă invidie şi răutate.Un demers ratat şi nemeritat. La toate aceste aşa-zise acuzaţii găseşti aici, dacă vrei, răspunsurile cuvenite. Argumentele le voi detalia în articolul viitor.
Mircea I. Bătrânu