joi, 10 martie 2011

GRIGORE CARTIANU – Fiat lux !

<Să se facă lumină!. > sau parafrazând, <Să se facă dreptate!. > Aceasta este deviza imperativă a celei de-a doua cărţi a lui Grigore Cartianu – « Crimele Revoluţiei », tipărită de Editura Adevărul Holding în 2010 şi vândută ca pâinea caldă în zeci de mii de exemplare, încă de la Târgul de carte « Gaudeamus » din noiembrie trecut. Lumea vrea să cunoască adevărul. Morţii de atunci nu-şi află liniştea până când toţi vinovaţii nu vor fi daţi în vileag. E porunca nescrisă a lui Dumnezeu şi, cât de târziu, ea se va împlini. Regăsirea de sine de aici începe. Aşa au procedat şi nemţii cu naziştii şi « stasiştii »lor, tot la fel trebuie să facem şi noi dacă vrem să avem parte de pace şi împăcare. Nu-i vorba nici de a da cu piatra în cineva anume sau de a „redeschide răni vechi” ci pur şi simplu de a accepta, o dată pentru totdeauna, că nu poţi înălţa o casă pe nisipul minciunii ! Nu va exista un viitor curat pentru naţiunea noastră până când trecutul, cu bunele şi cu relele lui nu va fi pe deplin asumat, oricât de mult s-a străduit prezentul ultimelor două decenii să-l ascundă sub preş sau în dulapul uitării. Au murit 1.116 oameni ! 159 la « revoluţie » şi 957 au fost ucişi la « contrarevoluţie » ! „Este – constată Grigore Cartianu – cel mai  mare măcel din România ultimilor 50 de ani. ”.
Azi ne apare ca indubitabil faptul că Ion Iliescu, Silviu Brucan, Nicolae Militaru, Mihai Lupoi, Teodor Brateş, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Astaloş Măgureanu, Sergiu Nicolaescu, Dan Marţian, Vasile Ionel şi mulţi alţii, de mai mică importanţă, făceau parte dintr-un complot pus la cale de puterea sovietică, de comun acord cu cea americană & Co, pentru a înlătura regimul lui Ceauşescu. E rizibil leit-motivul lui Ion Iliescu cu teoria „emanaţiei” din revoluţie.El şi camarila sa KGB-istă au orchestrat, din după amiaza zilei de 22 decembrie 1989 diversiunea cu teroriştii pentru a crea haos şi a reuşi să-l asasineze pe Ceauşescu şi să pună mâna pe putere/vezi documentele istorice din carte/. E limpede că Iliescu a fost eroul principal. S-a zbătut să ajungă şi apoi să se menţină la cârmă. Nu se poate spune că nu a reuşit. Toată „distribuţia” de atunci e vinovată, nu în egală măsură, de moartea celor 957 de persoane şi de rănirea altor câteva mii. Lucrarea lui Grigore Cartianu o demonstrează cu prisosinţă. Celelalte 159 de victime sunt rezultatul fie al zelului, fie al prostiei sau spaimei ofiţerilor armatei, securităţii, miliţiei, din perioada 17-22 decembrie'89/ dimineaţa/. Nu doresc să intru în alte amănunte.

 Vreau să cred că până la urmă justiţia îşi va spune cuvântul. Aş ţine însă să atrag atenţia asupra altui aspect. Mă refer la stenogramele reproduse în volum, aproape complete, a celor spuse şi prezentate “live” la postul naţional de televiziune, începând din ziua de 22 decembrie '89. Cuvinte-cheie de tipul “securiştii-teroriştii”, sintagme ca: “armata e cu noi”, “veniţi la televiziune”, “se trage!” etc., repetate insistent, obsesiv chiar, dublate de imagini de stradă, cu morţi şi răniţi, au şocat o ţară întreagă, au uimit mapamondul. Acum apare limpede că totul a fost o manipulare de proporţii uriaşe, extrem de bine regizată şi dozată. De ce impactul a fost atât de mare ? Deoarece televiziunea şi-a depăşit pentru prima dată atribuţiile sale fireşti de “martor” şi a devenit “actor ”.
 A filmat cu precizie anumite evenimente şi apoi prin vocile lui Brateş, Popescu, Melinescu, Marinescu şi mulţi alţi “artişti” ai microfonului, prin decor, lozincile de fundal, încurajările şi exclamaţiile din “off”, a creat noi evenimente, false, artificiale, dar verosimile. S-a aplicat tehnica bulgărelui de zăpadă până când emoţia, spaima, compasiunea, solidaritatea etc. au atins cote nemaiîntâlnite. Imi aduc bine aminte că zilele şi nopţile acelea aproape că le-am petrecut numai în faţa televizorului. Am crezut tot ce ni se prezenta. Trăiam o stare emoţională unică, de mare tensiune. Nici o clipă nu aş fi putut să concep că ceea ce vedeam pe micul ecran nu era adevărat. O ţară întreagă a fost minţită şi prostită cu televizorul, făcută să acţioneze la comandă şi să trăiască aşa-zisa “revoluţie română în direct!” Ce păcat că au murit degeaba atâţia oameni!  Am văzut recent un documentar unde mai mulţi sociologi, ziarişti, realizatori tv, de prestigiu, din Europa şi America, reanalizând evenimentele din 1989, au ajuns la concluzia că producătorul incontestabil al story-ului, KGB-ul, a realizat, în premieră mondială, prin “revoluţia română”,  cea mai mare operaţiune de intoxicare şi manipulare, “în direct”, reuşită aproape 100%, nu numai în România ci în majoritatea ţărilor importante de pe glob. Lecţia însă a prins repede fiindcă la fel au procedat şi americanii cu războiul din Kuweit şi pe urmă cu cel de lung parcurs, din Irak. Desigur că şi noi n-am rămas mai prejos. Nici nu se putea după ce am ocupat atunci “prima scenă” a lumii. In ultimul deceniu ne-am procopsit cu zeci de televiziuni cât se poate de in-dependente, unde cel mai adesea se minte şi se manipulează pe faţă. Iată o “crimă morală” a evenimentelor din 1989 ce s-a perpetuat până în zilele noastre. Noroc cu telecomanda că poţi schimba canalul. Şi cum românii s-au deşteptat cred că tot mai des se mută canalele. Eu chiar v-aş recomanda să stingeţi televizorul şi să citiţi o carte. La gura sobei. Veţi fi cu siguranţă mult mai câştigaţi şi mulţumiţi sufleteşte. Încercaţi...


Mircea I. Bătrânu